Departe de lume, despartiti de civilizatie, în inima apelor
Departe de tumultul lumii, călătorul află o asezare străjuită de ape, acolo unde Dunărea îmbraţişează Marea Neagră cu braţul Sfântu-Gheorghe.
Comuna Sfântu-Gheorghe este un vechi şi rustic sat de pescari, situat pe cel mai vechi braţ al Dunării – Sfântu-Gheorghe.
Localitatea a fost atestată în documentele istorice din secolul 14, când dezvoltarea economiei a favorizat creşterea rolului negustorilor italieni la gurile Dunării. În acea perioadă genovezii instituie un veritabil monopol în apele Mării Negre, făcând comerţ cu peştele pescuit la gurile Dunării. În hărţile de epocă printre centrele economice puternice de pe teritoriul Dobrogei este mentionată şi localitatea San-Giorgio, Sfântu Gheorghe de astăzi, cum apare pe harta genovezului Visconti, din anul 1318.
În a doua jumătate a secolului 18, războaiele ruso-turce s-au desfăşurat şi la Gurile Dunării, datorită dorinţei Rusiei de a ocupa aceste teritorii. Luptele au distrus tinutul Dobrogei şi provocat ruinarea economică a provinciei, iar populatia a fost decimată sau împrăstiată.
Din spusele bătrânilor satul este format în parte din refugiaţii politici neoficial din Rusia, pe timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, de frica oştirii. Locuitorii comunei sunt urmasi ai acestor refugiati. Colonizarea zonei cu populaţie de origine slavă s-a făcut în mai multe etape. Primii refugiaţi au venit în urma bătăliei de la Poltava din anul 1709, când ţarul Rusiei, Petru cel Mare, trece la represalii împotriva celor care au luptat pentru eliberarea Ucrainei. Al doilea val mare de refugiaţi ajung în zonă după anul 1775 când ţarina Ecaterina a doua desfiinţează oastea ucraineană cu centrul la Zaporoje. Circa 8000 de locuitori ai acestei zone ajung în Delta Dunării, asemănătoare ca peisaj şi bogăţie pişcicolă cu cea natală, a Niprului. Denumirea cazacilor zaporojeni este de haholi(denumire dată din cauza moţului de par avut in creştetul capului) iar limba vorbită este ucraineană amestecată cu multe cuvinte de diferite origini (română, turcă, greacă) în funcţie de populaţiile cu care au intrat în contact.
Haholii sunt ortodocşi de rit vechi ce respectă calendarul rusesc.
Ucrainenii nu s-au amestecat cu lipovenii, deşi limba si obiceiurile li se aseamănă. Nici astăzi haholilor nu le place să fie confundaţi cu lipovenii.
Ocupaţia principală a oamenilor din comunitate este pescuitul, ce le asigură hrana si reprezintă principala sursă de venit. Cresterea animalelor se face într-un fel aparte în Delta Dunării(stabulaţie liberă) : animalele sunt lăsate libere pe grinduri unde îşi caută hrana. Lipsa terenurilor agricole îi determină pe localnici să păstreze în saivane doar animalele de tractiune si rar câte o cornută, restul fiind aduse în gospodării înaintea sacrificării.
Recoltarea stufului reprezintă o ocupatie sezonieră a sătenilor, pe care îl folosesc în constructia caselor, saivanelor, acoperisurilor şi peste tot unde este necesar.
Turismul rural a cunoscut în ultimii ani o puternică dezvoltare, ce le aduce sătenilor surse de venit suplimentare pe perioada verii. Turismul se practică atât în gospodăriile localnicilor cât şi în pensiuni amenajate. Toate casele asigură cazare şi masă, aceasta bazîndu-se în special pe preparate din peste.
articol preluat
